VIS DE PRIMAVARĂ
Cu sânii goi, nebună, am să alerg prin vânt,
cu plete-mprăştiate, îmbătate-n soare.
Şi n-aş rosti nici un cuvânt,
doar aş dansa şi-aş murmura, fremătătoare.
Prin ierburile crude mijite doar un pic,
peste pământul reavăn, afânat de ploi,
m-aş tăvăli ca un copil bezmetic,
de parca-am fi atunci în doi…
Şi te-aş striga să vii şi să mă vezi,
cum mă iubesc cu soarele, când mă-nveleşte cerul,
cum mă dezmierd îmbrăţişând copacii din livezi,
vorbind de dragoste cu prunul şi cu mărul.
Dar aş fugi râzând, ştiind c-ai să mă pierzi,
fiindcă înnebunit ai vrea să mă atingi,
să mă ascunzi cu tine după brazii verzi,
şi cântăreţii de prin ramuri să-i alungi ;
ca să-ţi rămân eu toată, de-acum numai A TA,
m-ai dezbrăca grăbit, cu gelozie,
de toată primăvara mea.
Cu flori de zarzăr prinse-n părul nărăvaş,
cu gând copilăresc şi chef de ducă,
mireasă nu ştiu de-o să-ţi fiu pe plac,
căci mă topesc în vis de parc-aş fi nălucă.
Tu vino însă de trezeşte visul prea poznaş
şi-ncearcă cu priceperi - poate-mi vii de hac…
28.02.2012
Zf
