Am pierdut ceva, cred că am pierdut melodii prin foaierele minţii, prin întuneric.
O lumânare mică, uitată pe etajeră, mai pâlpâie-a
rugăciune şi fum.
Îmi pare rău, nu văd îngerii când
dansează, când mă ating... Şi totuşi, acum le zâmbesc.
Inspir mai adânc, sorb din aer trecutul cu gust de vânt
şi răsărituri curate.
Nu mă-nduplec să uit nimic! E tot ce am, ce am strâns. Ţin sub pleoape… Toate clipele vechi sunt
biblioteci, poate doar sanctuare, colecţii de rugi în care-am plâns, am cerut, am
dat, n-am luat…
Flacăra lumânării clipeşte uşor a răspuns, probabil aprobă…
Alte noi clipe-mi vin din
faţă, cu faţa, atâtea clipe vin şi nu le
cunosc!... Nu ştiu ce vor, ce vorbesc.
Niciun azi nu-l ştie pe mâine, fiecare e legat cu
banderolă la ochi.
Prin ceasuri se strecoară necontenit viitor, cu paşi
ritmici, pe tocuri de secundar. De fapt, nici nu aud paşii timpului… El tace şi
trece mut, neobservat ca un hoţ.
Caietul de
scris, e deschis azi pe masă, stă pasăre vie, cu aripi albe-ntinse, gata de
zbor. N-a izbutit să se-nalţe, are cuvinte cu greutăţi pitite sub aripi… Poeme…
Trăiri condensate, alchimii colorate de la materie la zbor.
Ici-colo mici focuri de artificii… Curcubeie, tonuri cosmice,
suişuri din mine însămi, urcuş treaptă cu treaptă pe litere… Mai sus, mereu mai
sus, am tot căutat ceva... Pe mine, pe tine, pe cine ?...
Pe mine… încă nu m-am găsit. Mă aştept.
Litere mari şi mici, aici jos stau docile şi speră să mai
vorbim.
----------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin
)
27.04.2014
