drumu-i lung
carnea-i bătută
zile curg înspre amurg
am pe umeri
doar nevoi
să le port ca haine noi
mă apasă cu lungi ploi
nici un capăt nu se vede
nu se leagă
nu e verde
nu e soare
de noi doi
gri-uri plâng răcori încet
pe ferestre scrie ploaia
transparenţe în buchet
scrie ud în locul meu
în limbajul ei secret
încercând să copieze
să fardeze
plânsul meu
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu