mă simt în stare să fiu toamnă
sunt numai doamnă
poate nişte secunde să-ncerc
să scot din bagaj
mi-ar uşura mersul şi dansul
legănarea-n tangaj
pe drumul prin cerc
mă dor pantofii de toamnă
de doamnă
şi-ntregul voiaj
cad pe cap când şi când stihii
lasă cruste fruste
poate injuste
şi-o nevoie de alifii
sete şi foame
trag la rame
mă-ndoaie de spate
mă doare în rate
nici somn nu am voie
uşile mele-s lăsate deschise
un vis anevoie
are febră –
răcise
şi am postit şi-am iubit
pe uşa din dos
deja ieşise
tot ce-am dorit
cerneluri de lacrimi
îmi desenaseră ochii obrazul
fardul tristeţii
nu toţi l-au privit
de subţiori mă susţine doar luna
într-o rază atârn
sau mă spânzur
am aripi doar la pachet
de fapt numai una
a doua s-a zdrobit în azur
am trădat fără voie viaţa
ca omul sperjur
jurasem să-ţi fiu totdeauna
de jur împrejur
-------------------
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu