TEATRU

feţe de oameni caleidoscopice

măşti în haine de om cu mâneci goale

se-ntind şi spre mine haotice

flori oferite au virtuale petale

şi culori ireale

nu le poţi atinge cu mâna

nu poţi duce la piept la inimă la rană

vreuna

sunt toate imagini goale

sunt chiar minciuna

în folie de ambalaj diafană

cineva parcă-mi strigă numele

şi mă iubeşte şi se înşeală

strigase-n el doar golul

neputinţa dorinţa orgoliul

învolburându-şi spumele

oamenii sunt plante agăţătoare

când şi când sclipitoare beteală

au nevoie de araci înalţi şi de soare

să-mpodobească o inimă goală

lumea-i o scenă păpuşile joacă vii

au sfori legate la spate şi nu şi le văd

dar strânsoarea-i acolo le doare

şi toate-s atinse de boală

Dumnezeu cred că doarme

ori e deja plictisit

de aceeaşi scenetă banală

luminile-s stinse pe cer reflectoarele dorm

şi muzica s-a sfârşit

Mihaela Călin ( ZiFrumoasă )