cu
tălpi rezemate de cer
şi
cap îngropat în pustii
am
mâinile oarecum verzi de creşterea ierbii din jur
şi
ochiul
ochiul
albăstrit de-nserările dese
în
păr noaptea-mi face fuioare
şi
deapană deapănă amestec de îngeri
tăcuţi
nu-i
văd niciodată
ochiul omului e mort de vedere
nici
mintea nu are priză la univers
avem
doar butonul
butonul
roşu din mijlocul pieptului
pentru
pornit-oprit
stăm
singuri arestabili în cerc de nevoi
ne-puteri
iluzia
palmei întinse şi a cuvântului bumerang
îţi
dă căldură
un
zvâcnet pitic de speranţă
că
eşti
-------------------------------------------
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
