am
adormit pe banca propriei minţi
aşteptându-te
la
picioare vorbeau duhuri de ierburi gri
şi
bâiguiau esperanto
nişte
flori de nu mă uita deloc
am
visat că mă nasc din greu
amintire
locuiam
pieptul tău
cu
chiria cuvintelor rotunjite
plata
la zi - şi-un umăr drag
bonus
un
sărut
m-a
dat afară din vis când erai
şi
eram
pe
treptele dimineţii întreb
ai
fost
unde
eşti?
scâncesc
simptomatic
deschid
ferestrele spre pustiu
cred
că nu mai respir…
-------------------------------------------
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu