OM

cu tălpi rezemate de cer

şi cap îngropat în pustii

am mâinile oarecum verzi de creşterea ierbii din jur

şi ochiul

ochiul albăstrit de-nserările dese

în păr noaptea-mi face fuioare

şi deapană deapănă amestec de îngeri

tăcuţi

nu-i văd niciodată

ochiul omului e mort de vedere

nici mintea nu are priză la univers

avem doar butonul

butonul roşu din mijlocul pieptului

pentru pornit-oprit

stăm singuri arestabili în cerc de nevoi

ne-puteri

iluzia palmei întinse şi a cuvântului bumerang

îţi dă căldură

un zvâcnet pitic de speranţă

că eşti

-------------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )