LITERE

          Am pierdut ceva, cred că am pierdut melodii prin foaierele minţii, prin întuneric.

O lumânare mică, uitată pe etajeră, mai pâlpâie-a rugăciune şi fum.

      Îmi pare rău, nu văd îngerii când dansează, când mă ating... Şi totuşi, acum le zâmbesc.

Inspir mai adânc, sorb din aer trecutul cu gust de vânt şi răsărituri curate.

Nu mă-nduplec să uit nimic! E tot ce am, ce am strâns. Ţin sub pleoape… Toate clipele vechi sunt biblioteci, poate doar sanctuare, colecţii de rugi în care-am plâns, am cerut, am dat, n-am luat…

Flacăra lumânării clipeşte uşor a răspuns, probabil aprobă…

     Alte noi clipe-mi vin din faţă, cu faţa, atâtea clipe vin şi nu le cunosc!... Nu ştiu ce vor, ce vorbesc.

Niciun azi nu-l ştie pe mâine, fiecare e legat cu banderolă la ochi.

Prin ceasuri se strecoară necontenit viitor, cu paşi ritmici, pe tocuri de secundar. De fapt, nici nu aud paşii timpului… El tace şi trece mut, neobservat ca un hoţ.

     Caietul de scris, e deschis azi pe masă, stă pasăre vie, cu aripi albe-ntinse, gata de zbor. N-a izbutit să se-nalţe, are cuvinte cu greutăţi pitite sub aripi… Poeme… Trăiri condensate, alchimii colorate de la materie la zbor.

Ici-colo mici focuri de artificii… Curcubeie, tonuri cosmice, suişuri din mine însămi, urcuş treaptă cu treaptă pe litere… Mai sus, mereu mai sus, am tot căutat ceva... Pe mine, pe tine, pe cine ?...

Pe mine… încă nu m-am găsit. Mă aştept.

Litere mari şi mici, aici jos stau docile şi speră să mai vorbim.

----------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

27.04.2014