Noaptea-şi pune verigheta ei de lumină
din raze de lună
pe-un deget de întuneric...
Şi iată cerul
şi cu pământul
se logodiră-mpreună
până a doua zi…
Cămaşă albastră de abur fină
îmbracă Terra
şi trupul ei doarme
visând fantezii
Prin vene îi curge iubirea
şi omenirea
tic-tac al vieţii pulsând
zi de zi
Se-aprind în noapte mii beculeţe
în formă de stele -
decor-strălucire de nuntă
în broderii de mărgele
şi chiar un Luceafăr tresare sclipind
nestemată-ntre ele.
Până în zori
se face în taină o nuntă cu iele
între cer şi pământ
şi nici un om nu va şti
Cel mult
va visa duhuri albastre şi albe
ce dansează eteric sub stele
incognito
până spre zi.
ZiFrumoasă (Mihaela Călin)
