Eu am o casă frumoasă, cu multe-ncăperi şi cu flori.
Dar de-o vreme, locuiesc de fapt într-un cântec.
Sunt înconjurată de multe cărţi, adevărate
comori,
dar nu mai citesc, doar scriu poezii gingaşe până în zori…
De mă-ntrebi acolo eu cum trăiesc, oare ce mai mănânc ? -
ţi-aş spune că-n fiece zi, la cină - sorb adânc o Lumină…
Şi cum mă distrez, cum reuşesc atât să mă bucur ? –
Poate
numai scoţând iubirea din sufletul meu, mai de-adânc
iar
de-ntuneric mă scutur.
Deschis-am cândva cerul albastru cu-o cheiţă de aur
doar stând un pic la sfat cu îngerii
mei.
Mă întrebaţi în ce limbă mă înţeleg atât de bine cu ei ? –
Ei bine, vă spun că noi n-avem nevoie de vorbe,
ne spunem numai iubire - şi chiar înţelegem limbajul ei.
Veţi zice poate că eu nu sunt o fiinţă
din astă lume,
fiindcă nu fac doar lucruri pe care voi le faceţi
firesc.
Dar vă spun un secret şi el încape-ntr-un nume -
e simplu şi magic : iubesc totul, tot
mai mult.
Doar iubesc!
Şi mă lepăd cu hotărâre de tot ce e rău
omenesc.
---------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin)
17.01.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu