NU EŞTI

Nu eşti aproape. Nu eşti.

În gând te caut şi-acolo doar

te descopăr –

Acolo TU EŞTI..

În colţul unui gând, sau

în scorbura nespusei impresii,

te descopăr întruna,

căuş cald

îngrădit.

Şi de-acolo

parcă-mbraci şi mângâi pe dinăuntru uşor

pereţii inimii mele

cu senzaţia că eşti, deşi nu eşti,

cum parcă m-ar atinge o aripă ca de înger,

trecut în zbor.

Aş putea pesemne şi să te-ating -

dar numai cu-o floare

colorată în mintea mea

şi pusă pe gândul tău,

atunci când simt sufletul tău

că face doi paşi

spre mine…

Pot oare ?

 ( ZiFrumoasă )

  31.05.2012

IMATERIAL

      

       Deşi e noapte, curge lumină…

 E plin de tăceri felurite. Unele - chiar vorbesc…

Deşi n-au cuvinte, eu înteleg că-mi spun întruna ceva despre tine.

Mă înconjor de gândul ca EŞTI, ca-ntr-o eşarfă de lumină şi cântec. Te-ascult…

Am dobândit darul întelegerii acelui sunet în care te-ascunzi.

         E un sunet în mintea mea ce coboară în sufletul meu continuu, ca valurile mării-nspre ţărm. Îmi spală marginile, atingându-mi calm, nisipul fierbinte…

Tu nu eşti nici tăcere, nici sunet, nici cuvânt – şi totuşi te am în preajmă, aşa cum aripa unui înger ESTE…

Tu nici nu ştii ca EŞTI, aici, chiar lângă mine. Sau poate că ştii, dacă şi tu auzi de-acum sunetul de tăcere, fără cuvânt, ce mă defineşte şi mă face să curg prin noaptea ta, cu lumină…

Poate că ştim că SUNTEM – împreună, de-acum, de ieri şi din veacuri încriptate dincolo de memorie.

Acum chiar, se prea poate să cântăm amândoi acelaşi cântec, fără note, fără sunet, prin spaţii vibrate de nerostită iubire…

 

Suntem departe şi deşi nu putem să ne spunem nimic, suntem plini fiecare de existenţa nedesluşită a celuilalt. Şi prin noapte curge atâta Lumină…

Şi-atâta tăcere. Şi-atâta sunet…

Şi nici n-am avea nevoie de cuvinte.

Oricum nu s-au inventat încă.

În densitatea acelei lumini sunt EU şi cu TU…

ZiFrumoasă

17.05.2012

BALADA ULCIORULUI NEMANGAIAT

Meşter olar ursitor, vrăjitor,

de mâna ta mi-a fost întotdeauna dor.

                                                                                                                         

Mângâie-mi forma,

Osteneşte-o cu patima

Şi lung netezeşte şi-ncântă pulpa mea de ulcior.

Căci din gâtul meu lung, subţiratic,

Va curge-ntr-o zi apă vie,

Iar buzele tale cuminţi,

Întredeschise poetic spre dor,

Cu bucurie şi sete-mi vor da

Cercul fierbinte-al sărutului lor…

Eu prin mâinile tale-am să-mi lunec uşor

unduioasa mea formă

tânjind a izvor.

ZiFrumoasa (Mihaela Calin)

10.05.2012