n-ai plecat ai rămas
în
aer în secundă încremenit în memorie
albastră
e senzaţia că eşti soarele
îmi
stă ca o felie galbenă aruncată pe umăr de vară
tu
e cuvânt prea greu încărcat
de
zori de sunetul mării al atingerii moi al depărtării
ca
peştii nu vorbesc dorinţele mele de fapt
le-am
uitat în urmă s-au scurs s-au dus
au
plâns mai mult decât trebuia au ieşit din decor
scena
e goală pentru spectacol nici spectatori
n-au fost să ne vadă să ne-nţeleagă
era prea greu
inedit textul
venea în cuvinte fără cuvinte
noi doi eram teatrul însuşi
scotea
sunete fericite
gongul
de început încă îmi răsună în minte actul întâi
ca
şi ultimul era la fel de puternic cu simţuri în culori
multe pictau frumos odată ca
niciodată de n-ar fi
nu s-ar povesti
nu
ştiam deloc că nu va dura cât tine
cât
mine fără de tine nu ştiam cât
am
plâns o vreme am plâns de după cortină
reflectoarele
se stingeau în tăcere am îngenunchiat
rugând
strigătele să se ascundă
să
nu mai plouă nimic
nu era de făcut
nu
ştiu de ce mai plouă aşa de jos în sus cu flori
cu
simţuri în petale e numele tău zidit parfum
remanent
imprudent îl mai simt
stâlpi
de fum mă ţin în viaţă
să
merg drept cinstit că sunt încă
pot
să-mi-aduc când şi când bucăţi de lumina zilei
scânteiază
improvizat artefacte tămăduitoare mereu
de
jos în sus privind nu înapoi strigătul
s-a
făcut regret târziu demachiat
la sfârşit de oracol
spectacol
jocul cu cel mai greu
scenariu scurt a fugit
în culise
se odihnesc doi actori
îşi mai dau unul altuia zâmbet
autografe
---------------------------------------------
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
