distanţele
mă înconjoară spastic doare
lungimea neatingerii
purtată în varfuri de degete
un budoar în formă de inimă
s-a deschis în piept am o fereastră
prin care strecor
alunec tulbure rugă
mai ţii minte cât de-n secret te chemam
în visele netrăite
culcate şi adormite
când gura striga în pernă striga şi-o durea
cât de mult te iubesc ?
cât de ieri totul era
şi voia şi striga chema
şi nu se-auzea
tu nu-ţi aminteşti
nici n-ai ştiut
nu-i aşa ?
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
17.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu