SURDOMUT

pământul se face că nu m-aude când strig

am încercat apoi cu noaptea

avea urechile-nfundate cu stele

era şi legată la ochi de-ntuneric

nu nu e nimic de făcut când îţi vine să strigi

la ora asta oamenii dorm la orice oră

singurătatea are pete lichide ce se întind surdomut

peste tot

şi-mi era aşa foame de cuvinte de ţipete lungi

de audienţă de gânduri ca ale mele

să vină să mă ia de tristeţe ca de mână

să mă ducă în iluzia unei creşteri

până la cer

până la treptele vii

până-n urechea Dumnezeului treaz

care totuşi

va şti…

-------------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )