înger
alb din cer albastru
coboară cu aripa ta pe obrazul pălit
acoperă-mi fruntea
să tacă şi gândul
ce nu poate fi rostit
la tine în rai cresc florile albe şi-nalte
cu vântul împerecheate în graţii mici de balet
coboară cu aripa ta pe obrazul pălit
acoperă-mi fruntea
să tacă şi gândul
ce nu poate fi rostit
la tine în rai cresc florile albe şi-nalte
cu vântul împerecheate în graţii mici de balet
sunt
lumini fără umbre şi sunete calde
simfonii
de cristal concertând infinit
Tu Doamne
arată-mi
pacea ce curge aievea
din
cer până-n omul de lut –
miere celestă
ce-mi unge gâtul
şi vorba şi gestul
adesea durut
miere celestă
ce-mi unge gâtul
şi vorba şi gestul
adesea durut
Să înfloresc cuvinte albe dansate
în inimi-ferestre nenumărate
ce azi poate nu mă-nţeleg destul
dar simt ce am vrut
-----------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu