cumva ţi-aş fi spus că mă-ncercuieşte timpul
mă strânge de umeri de cap de vise
ceasornicele bat step
un dans obositor
în univers
cineva nu ştiu cine trage firele
tot îngustează reţeaua interconectărilor
dar nu ajungem mai aproape unii de alţii...
rămâne un spaţiu mereu rămâne un spaţiu
în care unii pun doar poeme...
timpul dac-ar avea obraji ce-ar mai râde!...
oricum nimeni
nu ajunge să cunoască pe nimeni
dar ne iubim programatic
fără să ne cunoaştem
fără protecţie
sfidăm doar timpul
încălecaţi pe mosoarele lui
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu