abia îmi adăpostisem liniştea
se
odihnea velin într-o carte
o rugăciune stătea cuminte în
raft
mă aştepta
să vin de departe
aveam de spovedit o tristeţe
ca o arsură în carne vie
nici îngerii nu prea ştiau ce
să-mi facă
şi cum de folos să-mi mai fie
pe geam trec păsări albe şi
negre
şi frunze ca de hârtie
o toamnă adâncă se-nghesuie-n
toate
durerea bolândă străbate
un piept şi-o casă pustie
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu