PLANS

Nu pot să mai plâng

cand aş plânge…

E ceva în mine care mă doare

şi nu ştie cum să plângă.

E un fragment din mine, un ţesut, un sector

în care celulele şi-ar frânge capul de pereţi,

ar lacrima şi ar ţipa,

dar sunt prea mici şi prea inconsistente,

pentru o astfel de secreţie elaborată

precum durerea…

Dacă aş putea lăcrima deodată cu toate celulele mele,

atunci n-aş mai fi decât plâns;

o apă,

un strigăt de ape.

Dar nu aş mai fi eu, omenească,

dacă aş putea să plâng atât de mult,

atăt de multe,

din toată întregimea mea.

Aşa mi-a fost dat,

să nu pot suferi decât cu câteva lacrimi,

în cel mult câteva batiste,

mici, omeneşti,

picurand din preaplinul

unei dureri uriaşe..

O durere atât de mare

şi atât de universală,

încât nu poate avea loc doar în mine.

A fost şi în tine, şi-n el.

Durerea e un ocean astral

care ne inundă-n tot sufletul

printr-o fisură,

ne traversează mintea, ne spintecă gândul

şi scade răzbind minimal

într-o lacrimă-două, prin gene …

Inocentă, impetuoasă, tanjind a eliberare.

Doar în iertare s-ar mai putea poticni lacrima,

care altfel ar dori să plângă tot plânsul din lume.

Doamne,

şi câtă putere ar trebui să aibă iertarea

ca să astupe-năuntrul meu

toate cărările prin care aleargă durerea !…

Zf

[2.II.1992 – VII.2011]

A FOST ODATĂ…UN MIŢOI

 

Pată neagră-ntr-un ungher,

Covrigel de blană moale,

Doarme sub calorifer,

Uită-adesea să se scoale.

Mai tresar mustăţi speriate

De-ntâmplările din vis,

Vârf de limbă roz uitată

Prin boticul prost închis.

Când se scoală din poveste

Şi priveşte prin odaie,

E mai lung şi tot mai creşte

Într-un arc care se-ndoaie.

Ochişori de fiinţă mică,

Două boabe de opal,

Îţi arată fără frică

Suflet mic – de animal.

Când îl mângâi sub mustăţi

Şi îi netezeşti burtica,

Toarce-un fir etern de viaţă

Stând în braţe la…mămica.

Uneori el te dezmiardă

Şerpuind printre picioare,

Dar de fapt cere păpică,

Mieunând plin de candoare.

Când nu-i dai să pape carne

Miaună mai cu efect,

Parc-ar fi monstru cu coarne

Şi-ar avea sonor defect.

Se agită ca-ntr-o cuşcă

Dacă-i trează haimanaua,

Scoate gheara, zgârie, muşcă,

Ţi-ai găsit cu ea beleaua.

Uneori chiar şterpeleşte,

Pixuri, bile, jucărioare,

Cică el de fapt glumeşte

Când le-ascunde sub covoare.

Dacă ai nesocotinţa

Să ai treabă-ntr-un dulap,

Se strecoară mut fiinţa,

În sertar sau într-un raft.

Doarme-ntr-un sertar cu scule

Ca un prizonier umil,

Până-ntr-un târziu când spune

„Miau” – cu voce de copil.

Se aude-o voce slabă,

Parc-ar fi ascuns în vată,

Când deschizi  - apare-o labă,

Apoi iese fiinţa toată.

Când ai treabă, ai urgenţe,

Te împiedici, calci pe el,

Fiindcă e prezent oriunde

Şi oricând, ca un mişel.

Noaptea-l las în baie-nchis

Ca să nu ne scoale-n zori,

De aceea s-a decis

să comită doar orori.

Face-o „ordine” a lui,

Mută tot, împrăştie, rupe,

Urma bestialului

Nu lipseşte de niciunde.

Punctul maxim de acţiune

E găleata cu gunoi.

Punând prea multă pasiune,

Cade-n ea bietul Miţoi.

Iese-afară tot zburlit,

C-o privire bestială,

Plin de resturi şi mâhnit

C-a picat degeaba-n oală.

În lădiţa cu nisip,

Care-i sanctuarul lui,

E serios ca un Oedip

Dând prinos pământului.

Fiindcă noi n-avem balcon,

Stă-n pervazul de la geam,

Doarme pe casetofon

Ca un sceptic meloman.

Laba-i mică, laba dragă,

Cu gheruţe-ascunse-n zor,

Se întinde lungă, neagră,

Atârnând pe-un difuzor.

Pe Miţoi îl ştim noi bine,

E un fel de pişicher

Ce pare motan „de bine”,

Dar e-un aventurier.

Este un încurcă-lume,

Fără griji el – ca o plantă –

Numai dacă n-ar distruge,

Dac-ar sta ca planta-n baltă !

Însă ce să-i faci, că mişcă,

E şi el creat sub astru,

Iar programul lui de fiinţă

E în casă…un dezastru !

Dac-ar fi putut Miţoi

Să fie mai elevat,

Ar fi stat mereu la noi,

Răsfăţat şi adulat.

Însă n-a prea avut minte

Şi l-am dus ‘napoi la sat.

El n-a fost deloc cuminte

Iar eu…n-am mai rezistat.

Acum casa goala-i tristă,

De prostia lui mi-e dor.

L-aş iubi, dar nu există

Şi sunt tristă parcă mor.

-----------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin)

[2.02.1992]