Ileana-Cosânzeana, ori poate
numai Ileana, stă la fereastră şi toarce fuioare după fuioare de gând. Pe umeri
îi curg bucle şi vise, aurii.
Şi-n ochi i s-au aprins străluciri ca două magice globuri de
cristal, tot privind înăuntrul său un imaginar paradis.
În piept i se zbate când şi când o inimă, ca o pasăre - şi
brusc…începe să-i cante. Dor de dor, dorul de inimă şi de chip frumos, despre
care-a aflat ca există încă din basmul dulce-al copilariei.
La picioarele ei, aţipit demult, un pisoi aproape rotund,
toarce-n acompaniament şi el, un vis mai mic, de-al lui. Pesemne un paradis plin
de roz şoricei…
Prin ferestrele-nalte curge-ncontinuu
seara şi-ncet încet, se umple toată-ncăperea. Nu e nimeni prin preajmă, doar un
aer albastru şi visul, ca un duh. Şi pare destul.
Prin minte, acum vine şi bate la uşă Făt-Frumos, cu suflet frumos, şi-i încearcă simţurile. În sufletul
ei de copil creşte o bucurie, proaspătă şi emoţionantă, ca-ntâia brânduşă de
primăvară.
El, nu se ştie de unde-a venit, cum a venit, lunecând feeric
pe un fir de închipuire şi-ntorcând pe dos tot ce stătea aşezat atât de bine pe
cale.
Noaptea este de-acum mai trează ca ziua. Tăcerea e-un fel de
vacarm de gânduri, iar frigul e mai cald ca oricând. Şi-ntunericul e mai mult
lumină…
Deschise mai larg fereastra şi prin pletele ei, glumeţ, se joacă
vântul, ca o mână de om…Ea râde. În piept i se mişcă inima de la locul ei şi
sânii-i tresar. In obraji înfloresc şi chiar ard doi bujori.
-
Aşa să fie oare iubirea ?
Dar cine să îi răspundă ?
Stele somnoroase se-aprind rând pe rând pe cer, clipind a
nedumerire, prin gene fardate cu-argint.
Somnul pare să fi fugit de tot de la locul lui, din aşternutul
călduţ şi moale, speriat de duh, ori de atâtea senzaţii.
Dorul de Făt-Frumos se-nvârte prin odaie ca un taifun,
ravăşind ca un neserios toată pacea.
- Dorule, doar până mâine, dorule, dacă-mi stai
cuminte – promit să te las la mine în vis ! se roagă ea.
Noaptea blândă coboară acum pe gene cu cerneluri tot mai
adânc-împăciuitor albastre, încercand să refacă pacea…Măcar până maine…
Pentru Ileana-Cosânzeana - ori poate numai Ileana…
Cea plină
de bucle şi vise, într-adevăr aurii.
Zf / 7.05.2013
Un comentariu:
Spontan,simplu si profund in acelasi timp.Dorinta de contopire cu irealul pentru a trai realul.Dorinta de a iubi si a fi iubita.De fapt,iubirea este o permanenta umana de neocolit in destinul nostru.Atmosfera nocturna,imbinare maiastra a contrariilor....frigul mai cald,intunericul e mai multa lumina,...toate acestea ducind la comuniunea dintre om,basm,si vis.Ai realizat ceva deosebit.Te rog sa visezi in continuare pentru ca visezi extraordinar de frumos.Felicitari!
Trimiteți un comentariu