GHIDUSIE

Un înger mi-a şoptit sa mă culc cu capul pe umărul lui.

E noapte deasă şi lungă în Bucureşti.

Au tăcut aproape toate gândurile zvarcolite prin lung şi-n lat de zi. În patul moale mi-e cald şi deci m-acopăr numai cu linişte.

Pe geam încă pot zări mătasea neagră a nopţii cu ştrassuri de stele.

Ar trebui să adorm, dar mie mi-e dor de ceva ghiduşii.

Prin cap îmi zboară şi-acum nişte imagini de primăvară.

Eu cred că primăvara începe de fiecare dată de undeva, chiar din sângele meu şi mai târziu abia învaţă să iasă şi pe fereastră, să alerge-n grădină…

În nări ştiu să adulmec deja parfum de flori nenăscute şi-n piept, cald mă-ncearcă un început zglobiu de poem.

Cred că îngeri acum rotesc pe deasupră-mi şi râd…

Sunt un fel de copil. Mă iertaţi. Mai ştiţi pe cineva care se culcă noaptea tarziu cu capul în braţele unui înger şi visează-n februarie la tinere primăveri ?

ZiFrumoasa

26.02.2013