Ganduri cu sentimente: JOC

M-ai pierdut în trecutul fără prezent.

Viitorul mi-a şoptit la urechea inimii că era timpul să plec.

Tu aveai clipe în faţă şi-n spate, foarte pline de mult trecut.

Şi le-ntorceai pe toate părţile, rar suspinând, închis într-o lacrimă ascunsă sau vreun vers.

Ai uitat potcoava norocului într-un sertar de timp, încuiat fără chei. Pe peretele tău, ceasornicul a murit. Altcineva îi bate clipele, mutându-le cu mâna, să pară vii…

Eu aici, fac încercări să mă joc cu timpul, spunându-i glume. Nişte fire de-argint îmi cresc tot mai repede-n păr, ca eu să am treabă să le ascund.

Râd uneori tânără, ca să nu plâng.

Şi pe peretele meu ceasul e foarte schimbat. Parcă încearcă să numere invers secundele şi chiar anii – şi nu-i reuşeşte. Se-mpotmoleşte în viitor.

La poarta mea tot vin peţitorii de vise. Mă fac să mai cred că trecutul e tot prezent. Că am în casă vise color pentru toţi. Şi o pereche de aripi albe de înger puse-n vitrină.

Eu ştiu că obrazul mi-e neted - când închid ochii…

Şi totuşi cânt. Chiar dacă soarele a uitat să mai vină pe cer, ocupat cam de multă vreme. Norii sunt falşi - ştiu eu – şi îi dau la o parte cu-n gând…Dincolo de teatrul ploios e un întreg senin. Şi păsările toate ştiu asta - şi stau ghemuite pe crengi, în stand-by pentru zbor.

Eu vreau să mă joc cu lumea. Aş putea chiar să-ncerc să imit puterea şi zborul. Uneori simt un fel de aripi în spate care-mi cresc dinăuntru, din suflet. Şi mi le-ncordez ca şi cum aş pleca în curând, foarte sus.

Zborul meu se poate face pe muzică, dacă timpul cântă…Clipe noi, transparente, pun în aripi şi…merg un pic pân’ la cer.

Un zâmbet îmi apare pe faţă şi nu ştiu de unde vine. Nu e nevoie să aflu. Şi obrazul devine neted chiar sub ochii deschişi...N-am secunde, minute, nici ani, când zbor. Mă fac doar cântec, sau poate numai o rugăciune.

Şi cine mai are nevoie de clipe, dacă timpul părăseşte clepsidra ?...

Hai să ne jucăm toţi, şi tu, şi eu, şi voi, cei care încă mă căutaţi.

Stau ascunsă-ntr-o singură clipă, mare cât veşnicia. Doar una îmi este de-ajuns ca să fiu un prezent fericit. Acum, chiar acum învăţ cum s-o păstrez în palme, să-i pun culoare şi har, în timp ce stau zâmbind ghiduş pe genunchii lumii.

Nici tu nu mai ai nevoie de vechile chei rătăcite ca să-ţi iei înapoi potcoava… De-acum norocul se naşte doar din prezent, din gândul de zbor. Trăieşte clipa ca şi cum obrazul ţi-e tânăr. Nu există trecut şi nici viitor. Poţi exista într-un zâmbet dacă-l culegi din tine ACUM. E acolo.

Haideţi - să fugim în Sus pentru că numai ACUM e timpul.

Viaţa e clipa.

E jocul acela în care avem voie să fim nesfarşit de frumoşi.

Cine a inventat clepsidra - demult a căzut în ea şi-a murit.