ÎNTÂLNIRE

Mergând încet, cu paşii minţii

pe drumul ce duce în mine,

te întâlnesc pe tine la primul popas.

Stăteai ghemuit,

pe colţul turtit şi plâns

din inima mea.

Pe-afară în rond, flori mirate,

ca prin farmec deodată  se bucură în culori,

pe vânt zburător -

şi gandul meu vine alb, ca un nor

mângâietor,

pe langă fruntea şi palma

din imaginea ta.

Tu ţineai o palmă întinsă,

cred că spre soare, deşi era aproape seară

prin povestea în care stăteai să trăieşti.

Ştiam că-ţi lipsea ceva

care valora chiar mai mult

decât planeta, ori soarele, ori luna,

fiindcă priveai cu ochi mari peste zări,

nesfârşitul ascuns, promis.

Mergând pe drumul ce duce şi mai adânc în mine,

prin colecţia de adevăruri

din nou te-am găsit -

aproape orbit,

alergând printr-un prezent plouat de nelinişti,

cu palmele minţii întinse inconştient către ceruri,

parcă cerând un bine,

furat de trecut…

Azi am reuşit doar să pun un gând

pe umerii tăi lăsaţi,

învelindu-te cald.

Ţi-aş fi dat înapoi trecutul bun

pe care tu-l ceri în viitor.

Însă nu m-ai văzut

când îl tot pictam colorat în minte,

chiar şi in palma întinsă a ta,

tot înmuind o pensulă fină în vasul plin de memorii,

pitit

pe colţul turtit

din inima mea.

ZiFrumoasă