cuvintele nu rodesc nu-mplinesc
deşi fac lungi mătănii pân’ la pământ
îşi rod genunchii plângând
zidul frunţii mă strânge
mă împresoară
lacăte-au ruginit de ploi pe cuvânt
trenul dorinţei a-nţepenit într-o gară
cu linii lungi cenuşii
spulberate de vânt
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu