eu sunt femeia vulpe
şi ce-ar putea să
mă disculpe ?
poate doar blana argintie
şi versuri prefăcute în hârtie
prin codrii mei înalţi de gânduri
vânez mereu frumoase rânduri
şi-apoi cu prada-ntreagă la vedere
devin mai glorioasă
mai atractivă
mai plină de putere
toţi urşii din padure-au a se teme
când sufletul din mine geme
fiindcă-s frumoasă sunt interesantă
am blana fină dulce de amantă
şi iute ştiu să fug dintre senzaţii
să nu fiu prinsă-n laţ cu acuzaţii
nici leul nu e-n stare să mă prindă
doar furia lui stă să se-aprindă
eu graţioasă fug m-ascund în poezie
râvnesc să-nşel toată pădurea hâdă
cu dulcea mea hoţie
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
28.X.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu