MESAGER

Doamne, păzeşte-mi corăbioarele ce aleargă prin spume!

E seară târziu pentru plecări înapoi. Nici soarele nu-mi mai vorbeşte de când la maluri aştept în zadar un ecou.

Am răsturnat cutia cu nisipuri mişcătoare, mi-am umplut degetele cu timp, sub zodia clepsidrei.

Picioarele mi se-adâncesc în neguri şi aş pleca într-acolo să mă-ncerc, să mă caut, să mă aduc.

Nici numele nu-l mai ştiu, cu care m-am încredinţat în lume, să fiu. Era cu siguranţă-nvelit în alb, cu ceva nori pe deasupra cântând, sau râzând. Şi ploile se făceau viori... Exemple de zbor roteau întruna în jur şi eu le credeam. Fantomele dansau ieşite din cartea cu poze, jonglând.

Dacă eu nu mă mai cunosc, poate tu-mi înţelegi mirarea de-a fi dintr-o dată prin tine.

În ăst răstimp de precurgeri prin lume, pe-aceleaşi cărări mereu tulburate de vis, încerc să respir. Dau din umeri o dată şi-nc-o dată, amintindu-mi de zbor…

Însă mă dor şi mă ţin aripile strânse-năuntru, uscate, fără de vânt.

Ştii, poate că umbra mea a plecat undeva fără mine. S-a dus să ceară socoteala pentru ce-am vrut să fiu. Undeva, la o preşedinție a cerului, unde se întrunesc culori şi ardori, întru rugi, rând pe rând.

Nici acum n-am aviz de liberă trecere prin iubire. Pe paşaport cineva a scris : proscris ! Să n-aibă ziua şi noaptea nevoie de mine şi nici eu de mine !

Poate tu, ameţit mesager, ai să-mi spui cu ochii, cu gura, cine sunt. Dacă nu cumva eşti mesager acoperit… de fală, de zboruri, de inacceptări, şi stai turtit, rezemat pe sub gând.

-------------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

24.X.2014