nu mai e timpul cântat
se-ndoaie
cade în mare
trecere prin singurătăţi
pune-ţi vălul pe faţă mireasă
cu ochi de cafea
să nu-ţi vadă nimeni
aromele repezi
aburind în artere
la colţ de poveste
cineva pândeşte
nunta neîncepută şi fără sfârşit
pe buze simte gustul de miere -
ochii i se făcură stele
luceferi de aşteptări
luminând tacit
fericit
noaptea minţii fără hotar
în zadar
cobre verzui stau la pândă-n desişuri
să-ţi smulgă impresia că tu chiar eşti
tu îţi iei
mireasa de mână
şi-ncerci iar
febra ce urcă prin lunecuşuri
şi străluciri pământeşti
adoarme-mă lume
cu suflet cu tot
să nu-ncerc finalul
cu pasul bătut pe loc
mai bine dau jos şi voalul
şi aroma şi aburul
neputinciosului joc
---------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu