ŢIPETE

mă dor dimineţile care strigă iar a tăcere

până şi lupii şi-au pierdut urletul în pădure

în mine se zvârcoleşte un strigăt

de prea multă linişte

prea nepăsătoare când eu n-am să merg

n-am drumuri nici cai înşeuaţi

s-ajung iar în tine la bine

iar cheile nemuririi

ah demult s-au pierdut

aşadar nu e timp nu e timp

să-nalţ alt castel din piesele domino

ele greu se mai potrivesc

pe la colţuri scrâşnesc

toate numerele lor au durut

şi scâncesc

şi-mi rămân iar dimineţile

golite de timp de ţipăt potent

audibil în mod coerent

şi lupta

lupta de-naintare-n lumină

în soartă în zi

cu gând ros de tăcere de goliciune

pe care nimeni oricum nu-l va şti

---------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )