TRECERI

a fost odată o vară care-şi dădea duhul în braţele toamnei.

ultimul ei cuvânt a fost

mi-e frig.

chiar şi mie mi-era.

din toate părţile

vântul plângea cu frunze uscate.

am plâns şi eu un pic

aşa a singurătate

cu lacrimi adevărate.

nu de alta

dar n-avea să mai fie vreodată vară

cu-acelaşi eu-tu

alunecând pe sub păsări…

nici cer albastru-mpărţit la doi

n-avea să mai fie.

din crengi

cădeau frunze cu aripi

ca nişte îngeri mici de hârtie…

-------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )