pe străzi se plimbă orgolii
ego-uri târându-şi umbrele-n spate
pe faţă măşti
plictisite fardate
câinii
par că se hârjonesc cu sinceritate
trece iarna prin oameni prin pomi
cu vârtejuri cu friguri adevărate
sub tălpi zăpezile gri scrâşneşc
supărate
imaculări se sting haşurate
cât adevăr cât suspin e-n toate
câtă iluzie flămânzi înghiţim
pe nemestecate!
ce există poartă mereu două feţe
cu marcaje de timp
şi celeritate
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu