CUM SĂ NUMESC ACEST LUCRU ?
Un om
mi-a adus într-o zi
o bucată din cerul personal.
Mi-a-ntins-o firesc,
ca si cum ar fi cumpărat
ceva de mâncare,
ca să avem împreună, la prânz.
Eu i-am privit cu uimire
palmele,
ridate şi muncite de
greutatea cerului,
pe care l-a adus sprijinit pe
un umăr
care-l durea.
La început
nu îmi dădeam seama
cum o să stăm noi la masă
cu atâta cer când gri când
albastru,
deasupra.
Totuşi
am mâncat in tăcere,
muindu-mi buzele în prezent.
Abia mai târziu
am gândit,
am simţit
gusturile scufundate în
farfuria cu suflet,
din care băusem fără să ştiu,
toată iubirea şi toată
prezenţa
plină de cer,
a LUI.
Mulţumesc.
14.X.2012
ZiFrumoasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu