PLAN VIRTUAL

PLAN VIRTUAL

E noapte

şi uite că a ieşit soarele -

fiindcă ai venit de departe,

şi te-am întâlnit

zburând

în noaptea mea.

Nici măcar nu te cunosc,

dar te ştiu.

Mă mângaie cuvântul

pe care mi-l scrii tu de-acolo,

pe un ecran -

şi parcă l-ai scrie

cu litere moi de catifea,

direct

pe inima mea –

tampon de Lumină,

pe rana astrală.

E noapte-nsorită

când îmi vorbeşti,

deşi nu te-aud.

Vorbim  virtual,

electronic,

existenţial,

un dor foarte virtual,

incomunicabil.

Oare ai primit de la mine

bucuria

cu care mă îmbătasem în Lumină

cand am visat că exişti

şi că mă priveşti ?

Cu ghetuţe de aur

patinam

pe luciul unui vis

şi ţi-am întins amândouă mâinile

ca să mă ţii.

Am zburat apoi lângă păsări,

mult, mult în sus,

ca să vedem împreună cerul

cum e de-aproape.

În ochii mei, înăuntru,

şi acum eşti aici -

te cunosc,

te aud,

te-nţeleg.

Te ţin de mână poate de cand e lumea.

Şi-mi este bine.

Să-mi laşi literele moi pe inimă

să le-ascult frumuseţea

când mi-e greu.

Şi când eşti plecat,

ori aplecat

peste ecranul mut, electronic,

invadat color de iubiri virtuale.

Fiindcă niciuna,

nu, niciuna,

nu se aseamănă cu a noastră…

Zf  -  16.X.2012