CÂNTECE DE SIRENĂ

Pe maluri joase, frământate de ape

tăcut sorbi din ochi în inimă frumuseţi.

Le vezi dizolvându-se-ncet în noapte,

ca să răsară mai viu în luminatele dimineţi.

Porţi o muzică-n urechea de suflet

şi-n ochi întrevezi coconi de Lumină,

dar viaţa-ţi pare a fi doar un sunet

de vioară care plânge-n surdină.

Deja rănitu-ţi-a pieptul

vioara veche ce-ntruna-ţi tot cântă.

Aşeaz-o odată de-a dreptul,

să şadă mută pe-o stâncă.

                                         Cu lacrimă vie frânge-i arcuşul,

dezleagă-l de taine şi cânt

şi-ncepe-ţi ţie-n putere suişul,

cu cerul din tine făcând legământ.

Ajută-ţi iubirea şi foamea sau setea, cu îngeri,

şi priveşte în sus peste maluri,

ascute-ţi ochii să-ţi fie iar ageri -

şi Lumina va curge în toate, în valuri.

Atunci vei uita că lumea nu e perenă,

că dorul e-ntreţesut cu dureri,

vei uita şi vechea vioară cu cântec ca de sirenă.

Va mai fi doar prezent, doar ACUM, fără ieri.

ZiFrumoasă

6.X.2012