KARATE NU!...

nu mai sufăr din dragoste

sufăr de mine

mă strâng şi mă bat

sandalele mici de timp

adusă de spate

m-a înfrânt temporar cu karate

m-a pus pe jos cu centură neagră

timpul

cu-o figură m-a-ntors pe dos

mi-a luxat iute inima gândul

şi pletele castanii

înspre reflexe lungi argintii

nu

chiar nu mai sufăr azi

nici de timp

sunt anesteziată tratată

cu oboseala ce-nghite tot

odihnesc în spitalul de linişti

în sunetul umbrei (în) care sunt eu

umbra siameză

ce-o port în spate mereu

ca-ntr-o zi să mă scol

din mine din tine

din umbră din toate

să-mi petrec iar lumina la poartă

să ţin iubirea de-o toartă

poate învăţ să dezvăţ

tot ce-i rău pentru bine

în soartă

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )