adumbresc genele
mătasea din gând
te port uşor
pe aripi crescute din noapte
visul e cupolă de sticlă
în el mă-nchid pe mine cu tine
afară e tot ce nu suntem noi
dimineţile bat cu soare la uşă
se cutremură
cupola de sticlă
ziua rece râde-n
fereastră
fiindcă-năuntru sunt eu
fără noi
-----------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu