sub auspiciile nopţii
luna împarte lumină
tăceri traversează în hoarde grăbite
coridoare înguste de gând
aş întreba: de unde atâta toamnă
când şi noaptea e mult prea destulă ?
cine e singur
foarte singur sieşi îşi este
în depărtare
se zbuciumă glumele
celor care-şi vorbesc
e o glumă şi-n mine
care-mi spune
că sunt
luna împarte lumină
iar eu
nu o cred
----------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu