Doamne, ce-ar fi să-mi
aprinzi o ţigară
să-mi fac cuib albastru de
fum
ar fi acum bunăoară
prilej de-a mă scrie din
scrum
din cenuşă mi-ar rămâne-n
vârtej
dănţuitoare cuvinte
acorduri spirale lungi cu
bemoli şi diez
mi-ar vibra-n oseminte
dă-mi Doamne şi-un foc la
poeme
să nu mai plângă nimic
cuvântul care mai stă-n
genunchi
şi geme
trimite-l la ceruri în plic
------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu