în chiuveta zilei şedea un urangutan
se zbătea preistoric incantând timpul
atracţiile hăţurile iubirii
m-am apropiat de gândul de a iubi
i-am dezvelit faţa păroasă
dinţii erau lucitori tocmai muşcaseră
sângele omului
am dat drumul la apă rece
să ungă imaginarul zilei
cu râsul necopt şi murdar
din preistorii a ridicat iute capul
acelaşi fel al fiinţei care a fost
şi-ar mai fi
m-am întors la timpul meu
nu era mai bun apa era tot rece
îmi plângeau şi robinetele minţii
gândurile secretau tot iubiri ne-mplinite
urnind remuşcări infinite
asfaltul prezentului din gropi mă privea
o maşină venea-n goană cu viteza luminii
şi culegând timpul
ducea-n portbagaj către nicăieri
ceva din povestea mea
--------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu