locuitori de labirinturi
de vagi şi lungi coridoare
în pas mecanic strident
trăiesc învârtind sistematic
inconştient
rotiţe organice interioare
de la un om la altul sunt ziduri
de cărămidă de aer de gând
de puteri
de dureri
de cuvânt
natura
s-a mutat pe pereţi în tablouri
sub formă de colorate păreri
multe ferestre sunt aburite de lacrimi
ca nişte hublouri
paşii omului doar lăsă-n urmă
mărunte zile de ieri
la radio
un pian mecanic mai cântă
abulic dezacordat şi absent
trăiri demult demodate
acoperite de praf
muzica trece prin creier ca un curent
şi nimeni nu are
urechi să asculte
îngropat în hârtiile vraf
moderni
copiii apasă dorinţele minţii pe taste
într-un joc mecanic dement
cu puşti cu tancuri croiesc noi năpaste
ucid sau lovesc fără preget
la modul curent
labirintul e mereu sub presiune
umflat de aglomeraţii
e geamăt e strigăt sunt griji fără nume
alergătură-n neştire -
în inimi doar au rămas nişte spaţii
lăsate goale
pentru vreo-ntâmplătoare iubire
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu