Doamne
unde-i raiul tău ?
Nu-i aici
unde sunt eu
Din
născare omul are
ceva
clipe în păstrare
să-şi împartă
fiecare
în
multiple porţioare
pentru
soare pentru mare
pentru
stat şi alergare
pentru
râs şi cugetare
pentru vreo
ne-nduplecare
ori
voinţă cât mai mare
coborâri
sau înălţare
spre-a
iubi pe oarecare
însă
nu chiar orişicare
preferabil
pînă moare
Lumea asta e cam mare
cam
lipsită de răbdare
cîte-un
înţelept o are
şi la el
se face soare
Unii au
fie picioare
fie mâinile
murdare
creier
cu întunecare
Cine
oare ?
Raiul
n-are căutare
fericirea-i
rest în buzunare
sau
lipseşte şi te doare
Căutări şi
alergări pe coridoare
labirintul
nopţii e atât de mare
stele
şi lumină parcă n-are
O
lanternă-i sufletul se pare
şi ţi-ar
ţine loc de soare
Inima-i
copil să crească mare
Dar
cum oare ?
Când şi
când mai dă dogoare
sau
rumoare şi-ntrebare
vâlvătăi
de interioare
cam
prea des neîmpăcare
şi iar
doare
Pe pământ
strivită tare
ori pe
rană are sare
de fapt
cere-mbrăţişare
ar voi
iubire mare
Cine să-i
dea oare ?
Îngeri
bat în cer din aripioare
Dumnezeu
ar vrea să se coboare
ochii nu
văd nicio arătare
Omu-ntreabă,
Doamne unde-i raiul oare ?
Si
tăcerea iar se face mare
Azi aşa
şi mâine-aşa pînă se moare
Dincolo-i
răspunsul la-ntrebare
ZiFrumoasă
(Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu