A fost o zi şi o noapte. Pe cer,
luna strâns a îmbrăţişat toate stelele cu lumină şi cu iubire. Soarele şi-a
iubit şi el norii grei la fel ca şi câmpul de cer albastru.
Doi oameni au îmbrăţişat timpul. Sau timpul i-a-mbrăţişat pe
ei. O zi şi o noapte. Făcute toate din mult mai multe zile şi nopţi înăuntru. Dar
atât au părut a fi ele…Iuţi.
Din calendar au căzut toate foile veştejite, cu întâmplări
cu tot. S-au dus să se culce-n trecut, iar eu încerc să descopăr ce-a mai căzut
din ele pe drum. Vreau să prind câte-o filă din zbor, să nu mi le ia vântul pe
toate. Suflă vânt prin curte, prin casă, prin mine.
Dac-aş putea să prind în palme măcar cele mai adâncite
bucurii care-au fost, da, au fost…Să le pun în sân, să îmi stea la cald, pentru
viitor. Pentru când mi se face foame de ele. Pentru când voi simţi că nu mai
pot trăi fară ele şi nu mai pot pune altele-n loc…
Astăzi plouă. Plouă crunt peste
toate. De parcă absolut totul ar trebui spălat.
Dacă ar putea ploua şi
prinăuntrul nostru, Doamne, câte-ar mai fi de spălat !
Mi-e dor să îmi amintesc cum
arată vara. Vara care pătrunde în toate, încălzind totul şi-afară şi înăuntru.
Încălzind cireşele tot necoapte din pom şi pervazurile cu flori aţipite, ude şi
moi. Aş vrea să simt iar pe faţă îmbrăţişarea solară, atenuîndu-mi
singurătatea.
Aş vrea să pot înţelege lumea şi
lumea să mă poată înţelege pe mine…
Mi-e dor de iubirea pe care n-o
pot avea.
Plouă peste toate, plouă-n iubirea prăbuşită în pieptul meu.
Dacă eu iubesc în felul meu lumea, de ce lumea nu mă poate
iubi pe mine în felul ei ?...
Am tras cândva o linie despărţitoare, ca un obstacol între
creier şi inimă şi mi-am compartimentat simbolic fiinţa. Am ales judecăţile ce
se nasc în partea de jos a mea şi ele de fapt nu sunt judecăţi. Fiindcă orice
gând care iese de-acolo e obligat să iasă prin poarta iertării, ca printr-un
filtru, stabil şi rebel. Nu pot lăsa să iasă în lume decât un gând de pace. Aşa
sunt făcută eu. Ca o maşinărie de fabricat lumină şi pace.
Trebuie să ţin ascunse-n mine înţelegerile ce nu pot fi
înţelese de toţi...
Astăzi plouă crunt peste toate.
Pot mângîia doar blăniţa pisicii ce toarce inconştientă faţă
de toată iubirea mea.
Mai zboară uşor prin gând ca prin
aer file deja vechi din calendar. În urmă lasă dâre lungi de culori. Le văd, le ştiu, sunt ale mele. Ale
întâmplărilor noastre. Se sting în zbor, înecate-n prezentul fără culori.
Plouă crunt peste toate.
Plouă de zor. E grabă mare să fie spălate toate.
Şi poate redate unui curat viitor.
ZiFrumoasă
8.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu