8 iun. 2013

FELIE DE VIAŢĂ



A fost o zi şi o noapte. Pe cer, luna strâns a îmbrăţişat toate stelele cu lumină şi cu iubire. Soarele şi-a iubit şi el norii grei la fel ca şi câmpul de cer albastru.
Doi oameni au îmbrăţişat timpul. Sau timpul i-a-mbrăţişat pe ei. O zi şi o noapte. Făcute toate din mult mai multe zile şi nopţi înăuntru. Dar atât au părut a fi ele…Iuţi.
Din calendar au căzut toate foile veştejite, cu întâmplări cu tot. S-au dus să se culce-n trecut, iar eu încerc să descopăr ce-a mai căzut din ele pe drum. Vreau să prind câte-o filă din zbor, să nu mi le ia vântul pe toate. Suflă vânt prin curte, prin casă, prin mine.
Dac-aş putea să prind în palme măcar cele mai adâncite bucurii care-au fost, da, au fost…Să le pun în sân, să îmi stea la cald, pentru viitor. Pentru când mi se face foame de ele. Pentru când voi simţi că nu mai pot trăi fară ele şi nu mai pot pune altele-n loc…
Astăzi plouă. Plouă crunt peste toate. De parcă absolut totul ar trebui spălat.
Dacă ar putea ploua şi prinăuntrul nostru, Doamne, câte-ar mai fi de spălat !

Mi-e dor să îmi amintesc cum arată vara. Vara care pătrunde în toate, încălzind totul şi-afară şi înăuntru. Încălzind cireşele tot necoapte din pom şi pervazurile cu flori aţipite, ude şi moi. Aş vrea să simt iar pe faţă îmbrăţişarea solară, atenuîndu-mi singurătatea.
Aş vrea să pot înţelege lumea şi lumea să mă poată înţelege pe mine…
Mi-e dor de iubirea pe care n-o pot avea.
Plouă peste toate, plouă-n iubirea prăbuşită în pieptul meu.
Dacă eu iubesc în felul meu lumea, de ce lumea nu mă poate iubi pe mine în felul ei ?...
Am tras cândva o linie despărţitoare, ca un obstacol între creier şi inimă şi mi-am compartimentat simbolic fiinţa. Am ales judecăţile ce se nasc în partea de jos a mea şi ele de fapt nu sunt judecăţi. Fiindcă orice gând care iese de-acolo e obligat să iasă prin poarta iertării, ca printr-un filtru, stabil şi rebel. Nu pot lăsa să iasă în lume decât un gând de pace. Aşa sunt făcută eu. Ca o maşinărie de fabricat lumină şi pace.
Trebuie să ţin ascunse-n mine înţelegerile ce nu pot fi înţelese de toţi...
Astăzi plouă crunt peste toate.
Pot mângîia doar blăniţa pisicii ce toarce inconştientă faţă de toată iubirea mea.
Mai zboară uşor prin gând ca prin aer file deja vechi din calendar. În urmă lasă dâre lungi de culori.  Le văd, le ştiu, sunt ale mele. Ale întâmplărilor noastre. Se sting în zbor, înecate-n prezentul fără culori.
Plouă crunt peste toate.
Plouă de zor. E grabă mare să fie spălate toate.
Şi poate redate unui curat viitor.


ZiFrumoasă
8.06.2013

Niciun comentariu: