Te cunosc de undeva.
Caut prin cotloane adânci de suflet să aflu de unde vii şi
nu mă aleg decât cu un murmur produs de stele când cântă…Într-o nişă profundă
cu pereţi căptuşiţi de praful unei planete extrem de uitate, cineva a schiţat tulbure,
chipul tău.
Ai ochi albaştri şi-atât de trişti de parcă ai însumat în
taină durerile lumii - şi le-ai adus mărturie peste ierburi, peste pămantul gol
nerodit, peste obrajii celor ce plâng, scuturaţi de iubiri şi deznădejdi
omeneşti.
Te cunosc de undeva. Eşti undeva –
în trecutul meu care mă durea, fiindcă semeni cu el. În ochii tăi albaştri ai
adunat toate durerile lumii şi-ai luat de pe umerii mei chiar şi durerea mea.
Ce am să-ţi dau la schimb, să
acopăr puterea ta de-a răbda, de a duce mai departe ce e de dus ? Poate să tai o felie din inima mea, aceea
care te simte…Şi să-ncerc s-o aşez în palma ta, palma ta desenată încă viu pe
pereţii cu praf de stele…În palma ta care încă mă simte…
ZiFrumoasă
4.06.2013
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu