CLOCOT

nu, nu te vreau

eşti cerul meu întors pe dos

mă faci s-alerg

în sens invers

cu capu-n jos

mă faci să uit

şi cine sunt

mă încovoi

cu tot trecutul înainte

şi viitorul înapoi

mă faci să simt

că m-aş trata

de-o boală grea

de însăşi viaţa mea

lasă-mă-aşa

să fiu ce mai pot fi

să-nalţ iar fruntea între stele

să sorb un răsărit

un gât de miază-zi

să zbor în dansurile mele

să intru-n hora lumii

cu muzica ei beată

să fiu şi cu-nţelepţii

să fiu şi cu nebunii

să gust puterea vieţii

murdar de minunată

deodată

o dată

şi-nc-o dată

nu, nu te vreau

şi nu-i aşa uşor

să mă desprind de tine

să scap

fără să mor

--

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

28.02.2014

CE SĂ-ŢI MAI SPUN ?

ce să-ţi spun ?

poezia

mă-ntrece-n cuvinte

dacă ai da jos

coaja cuvântului

sub el

ai găsi o mare albastră

aşa, ca-n vremea vacanţelor noastre

când soarele ne râdea pe faţă

pe umeri

pe gând

bronzându-ne tinereţea -

şi nu ne păsa deloc de secunde

nici de ani măcar -

timpul era un accesoriu

menit să-i încurce pe alţii -

pentru noi

era doar minutul Tu

în minutul Eu

într-o repetiţie adorată

fără sfârşit

ce să-ţi mai spun ?

azi a murit şi marea -

s-a dus la fund

soarele des se-ascunde

ori scoate un strigăt galben pe fond albastru

văzând că nu eşti.

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )