AERATĂ

îmi pieptăn părul

cu senzaţia mâinilor tale

alături

perna din patul meu

incă te mai respiră…

nu ştiu cum

e sculptat în aer

chiar corpul tău

uneori

te respir odată cu aerul

cu trecutul

cu durutul

cu impresia ta de mereu

paşii tăi s-au lipit de aer

de podele de munţi de păduri

şi de cântecul meu

trecutul

câteodată se scoală din morţi

m-ar lua de mană

pe mine cu tine

alipiţi în secunde

rotunde şi pline

şi totul

doar se amână…

până când până unde ?

viitorul tace

se-ascunde

------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin)