TRAMVAIE

M-am urcat în tramvaiul serii

niciun controlor nu era

toate scaunele erau libere

călătorii erau la depou

În difuzoare vocea trecutului

brusc lăcrima

Doamne de ce mai ţipă secundele

fără cuvinte

fără timp inclus

fără bilet de călătorie

când sunt aproape la capăt de drum?

Peisajul trece-n viteza a patra pe la ferestre

nici n-am apucat să spun mulţumesc

sau ce mai faceţi oameni buni

şi ce bine că sunt

încă sunt

Îmi amintesc

feţe triste mergeau la doctor

să spele boala pe picioare pe dinţi

cel puţin s-o clătească în apă rece

medicul era incurabil

de hârtii numere taste

îl durea gândul şi propria viaţă

n-avea niciodată la el minute

nici speranţe de pus curaj pe reţete simple

nicicând compensate -

Pe lângă tramvaie mai circulă pacienţi

fără bani să se urce

în viitor

Oricum e seară

e aproape sigur azi până mâine

când voi fi mai în vârstă ca mine acum

Zăpezi albe şi negre şi gri

trec în fugă pe lângă tramvaie

drumuri par mai adânci

terciuite zemoase lipite de ghete

Toţi copacii în pielea goală se miră

de ce e iarnă

tocmai acum

când astăzi cerul a fost infantil de albastru

şi-un soare galben inconştient nefardat

a râs ca un nebun pe cerul din noi.

-------------------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin)

12.02.2014