ce să-ţi spun ?
poezia
mă-ntrece-n cuvinte
dacă ai da jos
coaja cuvântului
sub el
ai găsi o mare albastră
aşa, ca-n vremea vacanţelor noastre
când soarele ne râdea pe faţă
pe umeri
pe gând
bronzându-ne tinereţea -
şi nu ne păsa deloc de secunde
nici de ani măcar -
timpul era un accesoriu
menit să-i încurce pe alţii -
pentru noi
era doar minutul Tu
în minutul Eu
într-o repetiţie adorată
fără sfârşit
ce să-ţi mai spun ?
azi a murit şi marea -
s-a dus la fund
soarele des se-ascunde
ori scoate un strigăt galben pe fond albastru
văzând că nu eşti.
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu