INTERLUDIU

Toamna s-a apropiat uşor, în vârful picioarelor.

Pe-un ram, câteva păsări speriate cred că vorbesc despre asta.

Nu ştiu unde-o să plece vara în curând. S-a pregătit să-şi facă bagajele. Şi are-o grămadă de rochii verzi ( fiindcă-i îndrăgostită de culoarea asta !) şi puzderie de cămăşi largi cu flori.

Soarele e bijuteria ei de-mprumut, închiriată din cer, dar absolut transmisibilă anotimpului următor. Sigur o va lăsa pe-aici fiindcă-i scumpă. Oricum, o să-şi ia cu ea toate zorzoanele ei de păsări, albine şi fluturi.

Deocamdată, toamna cred că s-a aşezat undeva prin preajmă, picior peste picior, şi aşteaptă să-şi înceapă serviciul. Are şi ea o valiză mare, îndesată cu irizări şi culori, pentru că ştiţi, de fapt ea pictează , dintotdeauna pictează, încetişor, cu răbdare, frunza cu frunză pe arbori…Când lucrarea-i e gata, lumea se umple de-admiratori.

Dar nu toate păsările au timp să observe. Multe aleg să plece, grăbite, la un job mai bun în străinătate.

Mă pregătesc şi eu să-mi schimb şi gândurile şi apucăturile de vară cu cele de toamnă. De pildă fac ordine-n lucruri. Înlocuiesc vechi cu nou. Înlocuiesc orice trecut, oricât de cald, cu momentul prezent. Încep şi mă-nlocuiesc şi pe mine, fiindcă vara sunt mai zglobie iar toamna mă preschimbă în nostalgii asortate.

         Astăzi vreau totuşi să-mi iau rămas bun de la vară. Aşa e frumos.

O mângâi cu ochii pe frunze, pe flori şi…(ca să nu afle cumva şi să fie geloasă toamna) îndrăznesc şi îi spun încet, aşa, doar în gând :

- Te iubesc…

Mai vii şi la anul să ne iubim ?...

 

Ascult, dar nu mi-a răspuns. Cred că nici ea nu ştie.

Sau…a plecat deja...

Habar n-am unde.

ZiFrumoasă

18.08.2013