IZVOR

Suflet, căldăruşă golită de apă.

M-aş duce la râu să-ţi mai iau iubire.

Poteca-i îngustă, suită pe garduri,

prin crengi, apoi tot în sus, către nori.

Abia peste cerul albastru cu vată

stă veşnic ascuns un izvor

şiroind de lumini,

îmbelşugând a iubire şi dor.

Suflet, căldăruşă golită de apă

du-te, mai du-te de te adapă,

iute, în sus, uşor

şi mai bea niţică lumină

ca altfel mori.

Frunze cu margine de rugină

pe garduri atârnă deja întomnate.

Până la cerul cu lumini în izvoare

mai am de învins

vreo câteva lipsuri,

tristeţea de toamnă

şi câţiva nori.

ZiFrumoasă

16.08.2013