Vreau să m-arunc în cerul oglindit în ape
cu tot ce am în creier, în suflet
şi în jos mă trage.
E-atât de-adânc misterul lucitor,
ştii bine,
iar poarta nevăzută spre iluzii te-ar atrage.
În van cerşesc înaltul fără sunet
cu coridoarele ascunse sub un nor -
în jos e numai apă
şi fiinţe care-noată,
se zbat în gloata vieţii cu taine nepătrunse
- sau doar înghit şi se adapă.
Doar sus se află cerul
cu mult mai sus de pasări, de nouri şi de munţi
spre neputinţa mută, acră,
a celor mici şi mulţi.
ZiFrumoasă
7.08.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu