PRIN FRIG

Parfum de toamnă

pe vânt, pe gând.

Frunzele galbene cu frunzele roşii

vorbesc ne-nţeles, agonizând

sub mantia serii.

În amintire demult s-au culcat

toţi fluturii albi -

ca nişte fulgi de iarnă prin vară zburau

şi era cald

şi erai tu

cu eu

cu soare pe umerii goi

îmbrăcat.

Toamna e un cuvânt de neînţeles

atunci când dragostea verii

doarme în mine cuminte

încă puţin fierbinte

ca o minusculă veşnicie.

Doarme goală şi fără încălţăminte

doarme pe sub cuvinte.

Şi totuşi

azi mi-e frig tot mai tare pe malul serii

fără vară pe umeri -

mi-e un frig de fluturi

de trandafirii absenţi

de şoaptele moarte-ale verii.

De cărările cu frunzele ude

ce doar între ele-şi vorbesc.

De mi-ar acoperi cineva

tot frigul în care viu te-am ascuns…

Să nu se vadă

cumva

cum degeaba iubesc

vara ta

ce-n toamnă adânc mi-a pătruns.

ZiFrumoasă

6.XI.2013